Bancuri "Creştine"

argument biblic împotriva bigamiei

Vasile Tomoiagă — Fri, 07 Oct 2011 07:59:01 +0000

Profesorul cere elevilor să aducă un argument biblic împotriva bigamiei. La care, un elev citează solemn următorul verset:

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni…”

(din cartea Curs practic de limba engleză (1937), Candrea)

Resuscitare

Vasile Tomoiagă — Wed, 21 Jul 2010 19:45:14 +0000

Sfântu Petru stătea la poarta raiului și aștepta musafiri, ca de obicei. La un moment dat, aude cioc, cioc!

Deschide poarta, se uită. Nimeni.

Mai trece un timp și aude iar cioc, cioc! Cioc, cioc! Iese pentru a doua oară, dar nu vede pe nimeni.

Își ia scăunelul și se așază lângă poartă, cu mâna pe clanță, gândindu-se că de data asta chiar îl va prinde pe mușteriu.

Se aude iar cioc, cioc!

Deschide brusc poarta și vede un ins care alerga îndepărtându-se de poartă.

- Hei, tu! Ce tot bați și fugi ca nehotărâtul!?! Poate nu te mai primesc deloc!

- Nu vreau să fac asta, îi răspunde gâfâind individul. Dar sunt unii care mă tot re-sus-ci-tea-ză!

Nu cred că am să te văd în cer

Vasile Tomoiagă — Fri, 06 Nov 2009 05:59:49 +0000

Preotul satului se întâlni cu Ion care tocmai ieşea păşind în zig-zag din taverna satului, mort de beat.

-Ioane, spuse preotul. Cu regret trebuie să-ţi spun că nu cred că am să te văd într-o zi în cer!
-Chiar, Părinte? Nu mai spune, zise Ion bâlbâindu-se. Dar, ce-ai făcut?

Pot să merg în cer dacă fumez?

Vasile Tomoiagă — Fri, 06 Nov 2009 05:57:53 +0000

Nu de mult un tip îl intreba pe un pastor:
-Pastore, pot să fumez şi totuşi să merg în cer?

Pastorul reflectă un moment şi raspunse:
-Sigur că da, şi în funcţie de cât de mult fumezi, poţi chiar să grăbeşti plecarea.

Copii lui Israel

Vasile Tomoiagă — Tue, 11 Aug 2009 07:11:14 +0000

- Doamna Goldblatt, zise micuţul Joey, ne tot povestiţi din Biblie întâmplări frumoase despre copiii lui Israel, şi eu nu înţeleg ceva!
- Ce nu înţelegi Joey?
- Păi, copiii lui Israel au trecut Marea Roşie, nu-i aşa?
- Da
- Şi copiii lui Israel s-a bătut cu Filistenii?
- Da.
- Şi copiii lui Israel au făcut o mulţime de lucruri importante?
- Da, e adevărat!
- Ce nu înţeleg eu este, şi ce făceau părinţii copiilor lui Israel în tot timpul acesta?

Abraham Lincoln şi oamenii de rând

Vasile Tomoiagă — Sat, 08 Aug 2009 15:12:13 +0000

Când Abraham Lincoln a auzit că s-a spus despre dânsul că arată că un om de rând, a răspuns:
“Dumnezeu preferă oamenii de rând. De aceea a făcut atât de mulţi”

În engleză: “God must love the common man, he made so many of them.”

100 de puncte pentru a intra în cer

Vasile Tomoiagă — Sat, 08 Aug 2009 14:20:35 +0000

Se spune că un om moare şi ajunge la porţile cerului. Sfântul Petru îl întâmpină şi-i aduce la cunoştinţă că poate intra în ceruri, dar trebuie să dovedească de ce, şi că trebuie să acumuleze 100 de puncte pentru lucrurile bune făcute. Aşa că omul începe să recapituleze faptele sale:

- Am fost căsătorit cu aceeaşi femeie timp de 50 de ani!
- Minunat, zice Petru, ai două puncte!
- Două puncte!? Am umblat la adunare şi nu am lipsit nici o duminică, timp de peste 60 de ani!
- Excepţional – zice Petru, un punct!
- Un punct!? Să vedem, am început o organizaţie caritabilă de hrănire a celor fără locuinţă din oraşul nostru.
- Bine, zice Petru, încă două puncte!
- Încă două puncte!? Păi, în ritmul acesta, nimeni nu poate intra în ceruri decât prin harul lui Dumnezeu!
- Bingo! exclamă Petru: 100 de puncte!

Creștinismul din Palestina în America

Vasile Tomoiagă — Thu, 25 Jun 2009 17:48:37 +0000

”Crestinatatea a început în Palestina ca o părtăşie; s-a mutat în Grecia şi a devenit o folozofie; s-a mutat în Italia şi a devenit o instituţie; s-a dus în Europa şi a devenit o cultură; a venit în America şi a devenit o Întreprindere.”
Sam Pascoe, învățat american

“Christianity started out in Palestine as a fellowship; it moved to Greece and became a philosophy; it moved to Italy and became an institution; it moved to Europe and became a culture; it came to America and became an enterprise.”
Sam Pascoe, American scholar.

Noe şi birocraţia

Vasile Tomoiagă — Tue, 16 Jun 2009 08:52:35 +0000

În anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniştit în Australia şi-i zice:
- Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii m-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă arcă, pentru că Potopul va veni iarăşi. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziţie 6 luni de zile ! După 6 luni se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină.

- Noe !!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este arca ???
- Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp… Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind arca în grădina mea şi astfel am încălcat normele de înălţime.

Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea arcei pentru a fi lansată la apa. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, că nu m-au crezut.

Să fac rost de lemn, a fost o altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine.

Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor şi de asemenea au susţinut că să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.

Apoi cei de la Minister Mediului au spus că nu am voie să construiesc arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul tău le poate avea asupra mediului. Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii, deoarce încă nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier iar Blocul Sindical nu mă lasă să-mi folosesc la construcţie copiii mei deoarece nu fac parte din sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce.

Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce susţin ei că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie.

- Deci Doamne iartă-mă dar, îmi trebuie pe puţin 10 ani că să fac tot ce mi-ai zis. Dintr-o dată cerul se lumină, norii dispărură, iar soarele apăru din nou strălucitor pe cer.

- Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea?
- Nu Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte…

Pastori iluminaţi

Vasile Tomoiagă — Sun, 14 Jun 2009 15:31:54 +0000

La un retreat pentru pastori, fiecărui participant i-a fost adresată următoarea întrebare: “De câţi oameni este nevoie pentru a schimba un bec?” Răspunsurile au arătat astfel:

Pastorul Prezbiterian: “Niciunul. Dacă Dumnezeu vrea becul schimbat, El este suveran şi va face asta să se întâmple, fără a fi nevoie de intervenţia vreunui om.”

Pastorul Carismatic: “Niciunul. Becul nu trebuie schimbat. Trebuie să ne rugăm pentru vindecarea lui.”

Pastorul Penticostal: “Niciunul. Trebuie doar să izgonim duhurile întunericului afară din bec.”

Pastorul Fundamentalist: “Niciunul. Nici măcar nu trebuie să intrăm în acea cameră fiindcă noi trebuie să ne păstrăm complet separaţi de întuneric.”

Pastorul Baptist: “Niciunul. Nu trebuie să permitem nici o apropiere fizică între o persoană şi un bec. Ar putea să degenereze într-un dans.”

Pastorul Wesleyan: “Niciunul. Trebuie doar să-i explicăm becului despre nevoia lui şi singur se va putea schimba.”

Pastorul Non-Denominational: “Niciunul. Nu vrem să facem becul să se simtă neconfortabil sau nedorit.”

Pastorul Creştin după Evanghelie: “Niciunul. Dacă Dumnezeu a îngăduit să se ardă becul, trebuie să acceptăm că aceasta este voia Lui.”

Acest sondaj a furnizat o concluzie clară: nu trebuie să ne mirăm de ce aşa de mulţi pastori sunt în întuneric.